Informatii despre mediere

Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate. (articolul 1 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator).


Cuvântul mediation, introdus în SUA ca termen de specialitate, înseamnă intermediere cu ajutorul unui terţ independent şi ales în mod liber de către părţi. Medierea a devenit un trend global în soluţionarea conflictelor. În SUA există o adevărată cultură a medierii, prin urmare, doar aproximativ 10% din toate conflictele ajung să fie soluţionate într-o sală de judecată, restul fiind soluţionate prin mediere.


În acest context, adoptarea Legii 192/2006 constituie una din etapele reformei în justiţie în România, medierea constituind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005 - 2007.


Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluţionare a disputelor Alternative Methods of Dispute Resolution - ADR şi reprezintă, aşadar, o alternativă viabilă la sistemul juridic din România menită să degreveze instanţele de judecată de numeroase cauze şi să asigure satisfacerea intereselor părţilor implicate în conflict.


Rezolvarea clasică a conflictului, prin deducerea acestuia autorităţilor judiciare, nu satisface adesea interesele părţilor, deoarece este o rezolvare bazată pe conceptul învingător - învins. În schimb, rezolvarea conflictului prin mediere este rodul întâlnirii voinţei părţilor. Nimeni nu vine să le impună soluţia, prin urmare, părţile sunt singurele în măsură să hotărască. Mediatorul are rolul de a facilita crearea unui culoar de comunicare între părţi, prin intermediul căruia acestea să conştientizeze singure care este cea mai bună soluţionare a conflictului dintre ele.


Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. (art.1, alin. 1 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 ).


Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială. (art.3 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 ).


Părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere fără a face apel la organele judiciare sau arbitrale care vor fi degrevate de numeroase cauze având ca obiect soluţionarea conflictului dintre părţi.


  Costurile reduse, rapiditatea, aderenţa părţilor la soluţionarea conflictului sunt alte avantaje ale medierii ca modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor.


Medierea,într-o societate complexă şi cu diferite tipuri de conflicte, reprezintă calea în afara sistemului judiciar spre soluţionarea eficientă, ieftină şi rapidă a disputelor.